Astăzi am fost în municipiu. În Municipiul Rădăuți, mai exact. Nu știu dacă îmi place Rădăuțiul pentru că în certificatul meu de naștere apare acest oraș, știu doar că-mi place când ajung acolo. Nu am plecat la plimbare, ci să rezolv o treabă. Îți zic în cele ce urmează.
Am fost la Flanco Rădăuți. Un lucru curios este că pe Google, atunci când cauți informații despre magazin, îți apare poza supermarketului Profi.
Acela e blocul, însă Flanco nu e la parterul Magazinului General, ci la etajul unu, cu vedere din lateral. Detalii. 🙂 Am mers acolo pentru a lăsa un produs defect, în vederea trimiterii lui în service. La televizoarele de acolo rula o reclamă la un service despre care am citit și de bine, dar și de rău. Pe un singur televizor erau niște videoclipuri, iar la acel TV era conectat un soundbar fain de tot. Un subwoofer de 140 W în dreapta televizorului și acea baghetă de difuzoare de 40 W sub TV. Un soundbar cam ca în poza de mai jos.
Domnul de acolo a trimis un mail la Flanco București pentru a ști către ce service îmi trimite produsul. Cât timp a așteptat răspunsul, m-am plimbat prin magazin și am analizat produsele expuse. Atunci când cumperi online și vezi că un telefon are baterie de 6000 mAh, parcă nimic nu mai contează. Autonomie, tatăăă! Când pui mana pe telefon și nu te vezi cu acele 200 și ceva de grame în buzunar, te îndrepți către altul. Mult mai repede ca-n online.
Probabil te întrebi care e faza cu telefonul celor de la ? . Nu, nu-mi trebuie iPhone 7. Un telefon atât de scump, nu ca valoare sentimentală, ci ca preț, nu are ce căuta la mine.
Cât timp eram la magazin, a venit un puști, pe la vreo 15 ani, pentru a cumpăra un telefon. Nu orice telefon, ci un iPhone 7. Nu era în stoc, așa că ar fi fost bun și un iPhone 7 Plus. Se mulțumea băiatul și cu atât, însă a avut ghinion și de data asta. Doar versiunea „pe violet“ era disponibilă. El voia telefonul astăzi, căci urma să plece la cămin, la kilometri distanță de Rădăuți, și nu-l primesc acolo dacă nu are telefon cu măr. Așa cum Ana are mere, tot așa și lui îi trebuie unul. Mușcat.
Totuși, până la urmă, vor fi nevoiți să-l primească la cămin și fără telefon jmek’, urmând ca mâine după-amiază să îi fie adus mai-mult-decât-telefonul direct la destinație. Nu se pune problema de bani, căci a plătit totul în magazin. Cash.
Vreau să închei cu o menține. Nu am scris acest articol din frustrare sau ceva asemănător. Eu, personal, aș fi folosit altfel acea sumă de bani. Nu sunt ipocrit să spun că aș fi donat-o. N-aș fi făcut asta decât constrâns de cineva. Tot în scopuri personale aș fi cheltuit acea sumă de bani. Spun că cum asistăm la un fenomen pe cât de interesant, pe atât de straniu. Lumea nu mai vrea să muncească decât dacă… și dacă… și dacă. Citește articolul lui Andrei, un om ce vede mult mai de aproape acest “fenomen”, apoi revino, te rog, cu un comentariu.
E atât de rău ceea ce se întâmplă?
Prin tot Iașiul vezi bannere cu “dam 2000 lei la angajare” , da-ți seama cam ce selecție fac aia și care sunt așteptările la interviu.