Este duminică și lenevesc. Duminica este ziua în care mă odihnesc, recuperez din orele de somn pierdute în timpul săptămânii și stau pe net.
Până la sfârșitul lunii septembrie am avut un program la serviciu mai deosebit. O săptămână schimbul unu, o săptămână schimbul doi. Nu este nimic anormal în a lucra în schimburi, ci ora la care ieșeam de la schimbul doi: 24. Să pleci de la serviciu la ora 24 și să ai de mers 45 de minute până acasă, când oamenii normali dorm deja de câteva ore, nu este chiar cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla. Vine iarna, ziua se face tot mai mică, lumea se va culca tot mai devreme, iar cine se culcă odată cu găinile… se culcă și a doua oară. 🙂
Lucratul în schimburi nu a fost chiar de speriat. Partea bună este că eram liber până la ora 15, așa că dimineața reușeam să ajung până la Rădăuți să ridic coletele ce veneau din China. Nu mergeam des acolo, ci lunar. Am numeroase articole despre ce am cumpărat online, direct din China. Acum nu voi mai cumpăra produse direct din China deoarece lucrez doar schimbul unu și ar trebui să-mi iau câte o zi liberă de la serviciu pentru a ajunge la poșta de vamă.
Dimineața mă trezesc la ora 4:40. E încă beznă afară și somnu-i dulce, dar nu atât de dulce încât să dau în diabet. Probabil din cauza asta m-am cam obișnuit să beau cafea. Țin minte că nu-mi plăcea cafeaua și nu-i vedeam rostul. Acum îmi place, deși cred că sunt în stadiul în care aș putea renunța la ea dacă aș vrea. Multor chestii de pe lumea asta nu le vezi rostul până nu le încerci.
De exemplu, lui Florin, un amic de-al meu care vine la bunici în fiecare vară, nu-i place berea. Deloc. Cică miroase a pipi de copil mic. El e din Constanța și presupun că nu a încercat să o bea rece, ci doar caldă. Știu eu ce bere cu apă din mare este pe acolo. Oricât am încercat să-l fac să guste măcar puțin din berea noastră din toate birturile, adică Suceava, n-am reușit. În fine. De cealaltă parte, Florin a încercat să mă convingă că sunt băuturi mult mai bune ca berea în lumea asta și că oricum nu știu eu de astea. Nu m-am lăsat convins cu una, cu două, așa că l-am chemat într-o duminică într-un bar din oraș să-i fac cinste.
– Ce bei?
– O apă plată cu lămâie.
– Florine, faci mișto de mine? Nu văd pe nimeni aici să apă plată cu lămâie, îl spun, arătând spre oamenii din jur.
– Imediat o să mă vezi pe mine, aici nu au altceva mai bun, îmi zice el, după care îi cere tipei de la bar o apă plată cu lămâie.
Eu cer o bere, vă dați deja seama singuri de care bere, și pe terasă Florin mi-a povestit cum bea el numai băuturi bune, la el acasă. Nu, taică-su nu are butoaie cu borhot și face țiucă toată toamna. E mai simplu: le cumpără singur din aceasta pagina. Cum nu e în pofte de gravidă, are puțină răbdare până a doua zi când vine curierul și merită așteptarea. De lucru ăsta m-am convins și eu, cumpărând recent ceva bun.
Lasă un răspuns