Îmi place să mă plimb cu bicicleta. Cei ce mă urmăresc pe Facebook sau pe Instagram probabil știu asta. Nu pun poze ca să mă laud că am bicicletă, căci nu e mare lucru. Oricine poate avea o bicicletă, că-s ieftine.
De fapt, mi-a intrat o bicicletă electrică în cap și nu vrea să iasă. Încă nu m-am hotărât ce model să achiziționez și mă gândesc că vine iarna în curând. Am timp până în primăvară să mă hotărăsc. Poate mai evoluează și acumulatorii până atunci.
Adevărul e că în zona în care locuiesc nu există biciclete electrice. Nu există, în sensul că nu are nimeni. În schimb, automobile găsești pe toate străzile. Iar majoritatea străzilor, chiar și de la sate, sunt asfaltate și se prezintă cât de cât ok.
Totuși, satele României sunt triste. Nu știu de ce, dar lipsa zgomotului din orașele mari provoacă așa o tristețe…
În primă fază e frumos, peisaje minunate, aer curat, căruțe cu cai. Mai apoi, observi că în unele zone nu ai apă potabilă, canalizare sau semnal 5G. Bine, asta cu semnalul 5G e o glumă. În multe zone rurale abia ai semnal 2G, de ăla de vorbit și dat mesaje, nu 5G.
Apoi, multe gospodării în paragină, cu garduri rupte sau chiar fără ele, cu acoperișuri vechi și ruginite. Pentru că lumea nu are timp de ele, căci e mai ușor de stat în fața porții (mă rog, ce a mai rămas din ea) și de discutat politică.
La polul opus, tot în mediul rural sunt casele noi, cu etaj, dar lăsate “la gri”. Adică tencuială peste BCA și atât. Pentru că atât au ajuns banii.
Cei ce s-au gândit și la confort au izolat pereții pe exterior cu polistiren de 10 centimetri, au pus plasă de fibră de sticlă pe deasupra, au dat “o mână” de adeziv peste și… ați ghicit. Atât au ajuns banii.
O variantă mai bună și pe care sper să o văd aplicată din ce în ce mai mult în viitor este cea prin care se folosesc panouri imitatie caramida pe polistiren. Aceste panouri se aplică direct pe pereții gri și au o grosime de 5, 8 sau 10 centimetri. În acest fel, pe lângă faptul că arată bine, aceste panouri izolează termic locuința ta și îți va fi cald la iarnă.
Recapitulând, aș putea spune că satele românești ar putea fi mai puțin triste dacă oamenii din ele ar investi în imaginea satelor lor. Pentru că satul românesc nu e doar despre case dărăpănate și oamenii bătrâni.
Lasă un răspuns