Te uiți la un film, îți iei bolul cu popcorn. Te uiți la un meci și îți iei punga cu semințe de floarea-soarelui.
Acesta e scenariul clasic, însă mie nu-mi place stilul clasic. Poate că pare interesantă activitatea de a ronțăi semințe, însă nu mă tentează. Prea multe coji, prea multă salivă irosită.
Mie îmi place miezul de semințe de floarea-soarelui, copt și puțin sărat. Ambalat frumos, ready to eat, cum ar veni. Nu am coji pentru a da pe jos, însă nu văd de ce ar fi asta o problemă.
În schimb, semințele de dovleac nu-mi plac decojite. De sâmburii de bostan zic. Așa se numesc aici.
În primul rând, nici nu se prea găsesc decojiți, în al doilea rând… costă cam mult.
O singură dată am găsit pe raftul de la supermarket sâmburi de bostan gata decojiți. Importați din China. Numai când mă gândesc că a stat un chinez și a decojit el toți sâmburii, cu dinții lui ascuțiți, îmi vine rău.
Revenind la miezul de semințe de floarea-soarelui, ție îți place sau preferi varianta clasică?
Sunt ok oricum 🙂 Mai nou am mancat si seminte de dovleac decojite, au fost ok 🙂
Nu prea mănânc semințe… Dar, le prefer decojite, când mănânc. Din comoditate mai mult.