Poate ca ai tinut cat ai putut tu de mult la o jucarie, cand erai copil. Ca a fost o masinuta, ca a fost o papusa ce semana cu o zana sau cu o tarancuta uimitor de frumoasa, intr-o zi s-a stricat si n-a mai putut fi reparata. Ai plans mult, i-ai mangaiat fiecare piesa in parte, pana ai inteles ca trebuie sa renunti la ea, altfel nu ai mai avea unde sta de jucarii stricate. Inima ta de copil a fost indurerata multa vreme, apoi te-ai gandit ca este nedrept pentru jucariile din jur sa stai sa plangi tot timpul.
Viata iti suradea in jur sub atatea forme, incat nu era drept sa plangi mereu dupa ce ai pierdut…
Apoi ai tinut la o floare. Ai sadit-o cu mainile tale, ai udat-o cu stropitoarea pe care o puteai duce in manutele tale fragede. A inflorit sub ochii tai, bucurandu-ti sufletul.
Intr-o zi insa a murit subit si a urmat alta despartire. Auzeai asa ca prin vis cantecul:”Care frunza pica jos/Nu mai urca unde-o fost” si ai inceput sa intelegi.
Da, tii la lucruri si la fiinte si inveti sa le pierzi pe rand. Nu este deloc usor, dar este firesc. Am plans enorm, cand a murit Charly, pisoiul care facea parte din familie si avea pretentie sa primeasca paine prajita bine la micul dejun, dar viata a trebuit sa mearga mai departe si acum el este prezent in amintirea mea.
Vezi tu, vremea despartirii marcante, dureros de dureroase inca nu a sosit, dar ar fi bine sa nu te surprinda nepregatit!
Nicio pierdere din lumea acesta nu rivalizeaza cu pierderea cuiva drag!
Se lasa un gol pe suflet, cand cineva drag inceteaza sa mai fie, nu mai zambeste, nu mai da un sfat bun si nu mai intinde mana.
Se lasa doliu peste inima si cu toate acestea omul acela are cea mai mare nevoie de tine in acele momente!
Apartinatorul trebuie sa se intareasca, fiindca de el depinde organizarea ceremoniei de inmormantare. Pentru omul mort departe de tara sutuatia se complica putin, fiindca are nevoie de servicii transport funerar international oferite de firme de top.
Apelam la cea mai buna firma deoarece pentru cel drag oferim cu drag, din suflet tot ce este mai bun.
Instrainat, el sta acolo, departe si asteapta cuminte sa fie pregatit, sa fie asezat in sicriu si adus la ai sai. In mod cert ca a adormit cu gandul ca nu va mai vedea niciodata casa parinteasca, orasul natal si ca nu va putea sa isi ia adio cum se cuvine de la ai sai.
Sa implinim dorintele postume si sa ne eliberam constiinta! Nimeni nu vrea sa se desprinda de viata, dar este obligat sa faca asta si atunci sa ne aducem acasa, de departe, frunza picata din pomul nostru drag.
Mai scumpi decat toate lucrurile din jur si valorand toti banii din univers sunt cei care ne-au fost alaturi si ne-au mangaiat existenta. Ei raman la fel de valorosi si dupa ce trec in nefiinta, de aceea trebuie sa avem mare grija de ei si atunci, cand nu se mai pot apara si asteapta ca noi sa le alegem mormantul, sa ii asezam in sicriu si sa le organizam o masa de pomenire pe cinste.
Eu nu m-as pricepe si nici nu as avea taria sa-l pregatesc pe cel apropiat de ultimul drum. L-am imbratisat si sarutat viu, i-am fost alaturi la veselie si in clipele de necaz, dar sa nu ma puneti sa il spal, sa il imbrac sau sa il asez in casa de veci! Imi va fi greu sa accept ca n-am sa-l mai vad si ca va fi asezat in casa lui de sub pamant, de aceea pentru clipele acelea de tristete apasatoare, voi solicita in mod cert un pachet complet de servicii celei mai bune firme de pompe funebre.
Moartea este nemiloasa, iar mortul are nevoile lui presante, de aceea este ideal ca familia indurerata sa apeleze la oameni care au pregatire profesionala, experienta si sange rece sa se ocupe de tot.
In cazul repatrierii apar si prevederile legislative internationale care trebuie respectate. Un decedat nu poate fi urcat in masina funerara cu destinatia Romania, daca nu are:
-pasaportul funerar, actele de deces si adeverinta de imbalsamare
-cele doua sicrie in care este asezat: primul din zinc, al doilea din lemn masiv ca transportul sa fie securizat 100%
-capacul sicriului sigilat.
Omul este obligat sa suporte pierdere dupa pierdere, dar gaseste si resursele de a trece peste perioadele nefaste din viata lui. Se spune ca divinitatea compenseaza intr-un fel sau altul fiecare pierdere a noastra si ne intareste, sa putem trece prin toate incercarile.
Daca ne-am abandona mortii departe de tara, atunci constiinta nu ne-ar da pace pana in ultima clipa.
Suntem frunze care inmugurim, ne maturizam, apoi ne trezim galbene ca lamaia sau rosii ca focul si stim ca vom cobori din copacul vietii.
“Care frunza pica jos/Nu mai usca unde-o fost…”
Lasă un răspuns