Suntem în Postul Sfintelor Paști și acum, mai mult ca niciodată, ne gândim la cei ce au plecat dintre noi. Curios sau nu, prima moarte ce-mi vine în minte este moartea pasiunii. O fi din cauză că sunt încă tânăr pentru a mă gândi la „ce e după”?
De curând am aflat că moartea pasiunii sunt chiloții de damă groși, cu picior. Nu chiar ca cei din imaginea de sus, însă sunt buni și aceia ca exemplificare. Oricum moare pasiunea. Mă gândesc cum s-ar petrece acțiunea dacă acei chiloței extraXXL ar fi comestibili. Te cheamă tipa în pat, însă tu n-ai terminat de păpat. Până termini delicatesele, îți trece pasiunea, cheful și sângele de taur se transformă în sânge de bou nenorocit. Ce să mai faci cu burta plină?
Spre deosebire de moartea pasiunii, moartea oamenilor este mult mai imprevizibilă. Decesul unei persoane dragi, rudă sau chiar vecin îți poate influența negativ toată viața. Realizezi că așa, dintr-o dată, acea ființă cu care schimbai o vorbă bună sau o bârfă… acea ființă este rece. La propriu, căci la figurat sigur cunoști măcar două persoane care sunt reci, introvertite și mereu supărate.
Nimeni nu știe ce dată va fi gravată pe crucea de pe mormântul tău. Nici măcar aplicațiile de pe Facebook care prezic data în care devii ca Luceafărul; nemuritor și rece. Cu trupul rece și sufletul nemuritor, pășim spre viața de apoi. Chiar dacă moartea este privită ca o trecere în altă lume, oamenii de la înmormântări sunt supărați. Nu putem face nimic în privința asta, însă îi putem îndruma pe cei ce trebuie să se ocupe de organizarea evenimentului. Un pas în acest sens îl putem face recomandându-le o firmă de servicii funerare care să se ocupe de tot.
Consider că serviciile funerare sunt o necesitate și o să vă spun de ce. O colegă de la serviciu și-a înmormântat tatăl de curând. Persoanele care ar fi putut să o ajute cel mai mult în acele momente, anume frații sau surorile, nu există. Pe unica fiică a căzut toată organizarea înmormântării. Bineînțeles că au ajutat-o neamurile și vecinii, însă greul a căzut pe umerii ei. Oboseala, supărarea și stresul au trântit-o la pământ chiar în ziua înmormântării tatălui ei. Și-a revenit, însă nu s-a vindecat, dacă mă înțelegeți ce vreau să spun.
Pentru a mai scăpa de stresul înmormântărilor, alegeți pompe funebre ce se ocupă de organizare. Nu o să vă scoată durerea din suflet, însă puteți fi aproape de oamenii dragi măcar în ultimele lor ore de pe acest pământ.
Foto: paginafemenina.com
Nu cred in viata de apoi, deci moartea pt mine e ceva fiziologic.. mori si devii hrana pt altii
Pentru alții… adică pentru alți oameni?
Puteam sa jur ca ma vei intreba asta. Nu mane, e vorba de ciclul vietii.. Te nasti, mori, ajungi in pamant,unde te descompui si te papa viermisorii 😀
Asta daca nu dai de un canibal, atunci se poate schimba totul :))
Apropo de asta. Cică merge un canibal la morgă.
– Vreau și eu un om…
Administratorul îngrozitor:
-Vai domnule, nu se poate așa ceva.
– Vă rog, vin dintr-o călătorie obositoare. Măcar o mână…
– Nu se poate domnule. Oamenii vin, iau morții, îi îngroapă sau îi incinerează…
– Atunci dă-mi și mie niște cenușă, să îmi fac un ness…
Asta e buna :)) Ma refer la banc… Oricum, ca tot ai adus vorba de incinerare.. Eu as vrea sa fiu incinerat. De ce sa fiu ingrasamant pentru pamant? Sa stau la racoare 2 metrii sub pamant.. nu ms :)) ars si aruncata cenusa prin locurile mele preferate de pe pamant
cam asa se intampla in general. Familia n-are bani sau nu are liber, prietenii au alte evenimente programate si trebuie sa te descurci singur cu o inmormantare la care tanti X zice ca trebuie 100 de colaci si tanti Y zice ca trebuie sa pui nu stiu ce pe pieptul mortului. Nu mai bine lasi o firma de funerare sa se ocupe ca sa nu mai poata comenta nimeni si sa nu te imbolnavesti de nervi incercand sa le rezolvi pe toate?
Ba da. Numai să fie una disponibilă în zonă.
Mai moldovene imi place cum scrisi si ce subiecte abordezi. Stiu din proprie expereinta cum e sa “cazi la datorie” inainte de inmormantare si restul familiei sa cada secerati unul care unul de la impactul emotional. Noroc ca am lucrat cu o firma profi care s-a ocupat de abosult tot scapandu-ne de mult stress asa ca am avut vreme sa jelim linistiti. In strainatate e o practica si are sens. La noi dupa ce ca ne darama pierdearea ueni fiinte dragi, ne mai “ajuta” si rudele sau “oamenii de bine”.
Cat despre incinerare versus mormantare clasica, nu sunteti la curent. E o traznaie care se face acum si care practic te “transforma” intr-o viitoare planta. Si arata chiar bine.E foarte tare, gasisem pe net acum 1 an sau 2.Asa ca macar sa ajuti si planeta la oxigenare. Faci un lucru util. 🙂
Mulțumesc pentru apreciere! Nu m-am gândit din această perspectivă la incinerare, trebuie să recunosc. 🙂