Ideea acestui articol mi-a venit în timp ce așteptam să înceapă un spectacol de stand up. Deși s-a fost scurs mai mult de jumătate de oră de la ora exactă, nu se întâmpla nimic. Mai era lume care abia atunci venea la eveniment sau lume care vedea că nu se întâmplă nimic și era ceva de genul “hai afară la țigară”.
Acum stau și mă gândesc… Oare e așa de greu să ajungi cu cinci minute mai devreme? Adică nu ar mai începe atâtea spectacole cu cel puțin jumătate de oră întârziere dacă toată lumea ar fi prezentă.
Nu știu dacă ați observat, dar de multe ori știrile de la ora 19 încep la 18:59. Cum ar fi ca știrile de la 19 să înceapă ba la 19 și un sfert, ba pe la și douăzeci, că nu e gata machiajul Andreei Esca? Sau că nu a ajuns nu știu care reporter la locul transmisiunii, că a oprit să mănânce și a uitat că trebuie să intre în direct?
Eu prefer să ajung mai devreme, nu mai târziu. Nu-s pe principiul “la pauză și la plecare nu-i voie de întârziat, doar la venire ai voie”.
A ajuns punctualitatea un defect?
Era într-o cârciumă stand-up-ul? Că dacă da, ăștia obișnuiesc să întârzie muuuult startul, pentru a avea consumație. În Botoșani, știu un local unde mereu se anunță evenimentele la 8 dar ghici la cât încep…
Da, oarecum.
Eu tot timpul prefer sa plec mai devreme de acasa si sa ajung la timp si de foarte multe ori ajung mai devreme , mai fumez o tigare , mai beau o cafea , un suc
Sa vezi ce frumos e la cinema când intră câte unii după ce incepe filmul.
Îmi închipui…
Punctualitatea a devenit lipsa de caracter, cred ca a depasit ideea unui simplu defect.
Bănuiesc că te referi la lipsa punctualității.