În zilele noastre este aproape anormal să n-ai permis de conducere. Eu nu mă simt atras deloc de ideea de a fi şofer, de aceea s-ar putea spune că sunt aproape anormal.
În Oraşul Siret s-a deschis la începutul acestui an o fabrică de asamblare a huselor pentru automobile şi avioane. Mai multe bucăţi de materiale sunt cusute într-o anumită ordine până rezultă husa.
Fabrica mamă, cum se spune, e la Piteşti, iar la Siret se asamblează momentan doar huse pentru scaunele automobilelor Renault (Dacia).
Am fost luna trecută prin fabrică, să văd ce şi cum. Eram curios. Nu pot spune că prima experienţă cu o maşină de cusut a fost chiar plăcută, căci nu ştiam că maşina de cusut are nevoie de grijă şi atenţie. Am apăsat pedala prea tare şi… a pornit nervoasă. A doua oară ştiam deja asta.
Pe vremea lui Ceauşescu, în oraş era o fabrică de covoare, dar şi două de croitorie.
Acum fosta fabrică de covoare e o ruină, geamurile sunt sparte, iar pe acoperiş cresc buruieni. Celelalte două blocuri, unde se confecţionau diferite haine, încă mai rezistă. Acolo a lucrat şi mama în tinereţe, probabil de aceea.
Spuneam că am fost în fabrica deschisă recent. De atunci mă gândesc tot mai serios la achiziţionarea unei maşini de cusut. În zonă nu există niciun magazin care să comercializeze maşini de cusut, aşa că am căutat pe internet. Am găsit numeroase oferte electrocasnice şi am pus ochii şi pe alte chestii interesante, nu doar maşini de cusut. Promoţii electrocasnice pentru fiecare gospodărie, aşa că am avut de unde alege.
Chiar dacă nu sunt croitor, maşina de cusut Brother BN37 (RH137) mi-a atras atenţia în mod deosebit. Faptul că e cel mai performant model de maşină de cusut electro-mecanică şi că ştie să facă o mulţime de cusături (aşa, vreo 37) sunt doar două motive pentru care am făcut această alegere. Preţul acesteia şi că poate fi cumpărată şi în rate sunt, deasemenea, pe lista mea de motive.
Ce aş face cu o maşină de cusut
Ei… aici e partea cea mai interesantă. Chiar dacă sunt băiat, să nu uităm că sunt şi blogger. Iar un blogger de care nu a auzit (aproape) nimeni vrea să se promoveze. Are rost să vă spun ce tricouri faine aş putea încerca să personalizez când voi avea un „Brother”? O maşină de cusut Brother, că fraţi de 0 ani nu-mi trebuie. Nu acum. 🙂
Cumpăr tricouri albe, şepci şi aţe colorate, apoi dau frâu liber imaginaţiei. Întâi experimentez pe nişte tricouri pe care nu le mai port şi probabil după momentul meu de creaţie nu le va mai purta nimeni, niciodată.
O altă idee pe care o am este de a coase mai multe bucăţele de materiale diferite pentru a creea ceva unic. La astea mă pricep.
Articol participant la Spring SuperBlog 2015.
Lasă un răspuns