Idei

Zile de sărbătoare în casele noastre. Colindătorii fac ce știu ei mai bine, adică colindă. „Colindă” ca verb, nu ca substantiv, căci colinda e făcută mai demult.  

Am ascultat colinde de m-am spart. Micul dejun – ca de obicei, iar ca desert – o colindă. După ce mâncam, apă. Ca să poată luneca mai bine pe gât, luam și o colindă peste. Astfel reușeam să beau nu doar doi litri de apă pe zi, ci și vreo cinșpe colinde. La prânz, colindă asezonată. La felul doi am mâncat clopoței cu mere, iar ca desert – salată de fructe cu plete dalbe. Seara colindam eu și mă culcam sătul. În perioada aceasta mi se spune VASI Ler.

Lăsând o bucată din spiritul de glumă la o parte, aș putea spune că nu știu limba ucraineană. Fiind aproape de granița cu Ucraina și având sate vecine în care ucraineana e ca la ea acasă, o parte din obiceiurile din zonă sunt în limba… ucraineană, bineînțeles. Cum eu sunt praștie, nu pot decât să ascult „cum se cântă”, nu ce. E Crăciun și cam știu ce ar putea fi acele cântece: colinde.

Sărbători fericite! Bucurați-vă de Crăciun pentru că vine și iarna săptămâna viitoare! 😉