Zilele acestea am contractat o răceală de zile mari. Am semnat pe o perioadă nedeterminată, însă nu cred că am făcut cea mai bună alegere. M-am cam grăbit. Am depus CV-ul la „Voia Bună”, o companie mai mică, însă n-am primit niciun răspuns. S-ar putea să mă contacteze ei tocmai prin vară, însă n-o să fiu disponibil atunci.
Astăzi am fost ca o legumă ofilită de la zăpadă, ger și de tot ce înseamnă iarna. Tocmai din această cauză trebuie să mă gândesc la ceva frumos pentru a mai uita de răceala care seamănă din ce în ce mai mult cu faimoasa gripă. Cel mai bine este să mă gândesc la vremurile în care nu eram cu nasul înfundat și cu lacrimi în ochii. Uite, mă pot gândi la luna iulie.
Astă vară nu aveam nasul înfundat și puteam simți mirosul de flori și diluant. Da, diluant. Pe lângă zilele în care eram la serviciu sau nu făceam nimic, au fost și zile în care am vopsit gardurile. E chiar frumos să vopsești când cerul e senin și un aparat de radio cântă și te încântă.
De colorat, coloram încă de când eram mic. Cam depășeam linia, că nu dedicam prea mult timp acestei activități. Mai interesante erau mașinuțele. Pe toate le-am dezmembrat și de la absolut toate am scos roțile. De la cele cu motoraș, am scos motorașele. Am și acum trei motorașe dobândite astfel. 🙂
Revenind la pensulă. Nu-mi place cum sună cuvântul, dar așa îi zice. Mai degrabă aș fi avut un pistol de vopsit. Pe www.pistolvopsire.ro am văzut o varietate de astfel de pistoale. Nu-mi trebuie permis pentru așa ceva, că nu e armă. Cu un singur pistol de vopsit aș vopsi și platbanda de la gard. Cu pensula e mai dificil, căci stratul de vopsea nu e uniform oricât de bun maestru al pensulei aș fi.
Mă gândesc la cei ce au mult de vopsit. Cu pensula le-ar lua o veșnicie. Cu pistolul e altă viață. Tot ce mai rămâne de făcut este să așteptăm primăvara.
Lasă un răspuns