Discuţiile despre religie şi Dumnezeu revoltă destul de multă lume, mai ales dacă părerile sunt diferite şi împărţite. Iar de obicei chiar sunt. Eu nu obişnuiesc să intru în astfel de discuţii contradictorii, că nu mă pricep. Discuţiile despre moarte mă lasă rece, cum s-ar spune.
Văzând ultimul articol de pe blogul lui Lospa, mi-am amintit că aveam şi eu un articol pe un blog mai vechi, articol intitulat „Ce se întâmplă după moarte?”. Nu era scris de mine, ci de Patry. Eu nu ştiu de astea!
L-am căutat şi l-am găsit! Îl lipesc mai jos pentru a nu vă lăsa cu ochii-n soarele ascuns după nori.
Moartea celor dragi ne produce multă durere şi poate că ne întrebăm:
Unde merg ei? Suferă? Veghează asupra noastră? Putem face ceva pentru ei? Îi vom revedea vreodată?
De câte ori v-aţi pus aceste întrebări? Poate împreună vom găsi un răspuns.
Religiile lumi ne ofera diverse răspunsuri la aceste întrebări. Unele spun că dacă faci fapte bune în viaţă, vei merge la cer, dar dacă duci o viaţă imorală, vei fi chinuit în foc. Altele îi învaţă pe oameni că după moarte se duc în lumea spiretelor, alături de strămoşii lor. Există şi unele religii care susţin că morţii merg pe lumea cealaltă pentru a fi judecaţi, după care se reîncarneaza sau renasc într-un alt corp.
Toate aceste învăţături religioase au în comun o idee fundamentală: ceva din noi supravieţuieste morţii corpului. Aproape toate religiile din trecut şi din prezent spun că, într-un fel sau altul, noi trăim veşnic, păstrandu-ne capacitatea de a vedea, a auzi şi a gandi. E posibil acest lucru?
Simţurile şi gândurile noastre depind de funcţiile creierului. La moarte, creierul îşi încetează activitatea. Amintirile, sentimentele şi simţurile noastre nu continuă să existe într-un mod misterios, independent de creier. Ele nu supravieţuiesc distrugerii creierului. La moarte, omul încetează să existe.
Eu tot ce sper din toata inima e ca in ultima halucinatie pe care o am sa o vad pe bunica mea. Macar asa si in treacat, adica nu ma gandesc ca ar fi totusi posibil chiar sa ma regasesc interactionand cu ea pt eternitate, de fapt nu sunt sigur ca ar fi ceva deosebit de placut sa interactionezi pt eternitate doar cu cei dragi despre care ai amintiri, chiar oricat de dragi iti sunt, adica totusi parca e mai placut asa sa mai cunoasti si alte persoane poate, daca tot e vorba de un sejur asa de indelungat, fie chiar si in Paradis sa fie si nu in alte locuri mai neplacute. Poate daca ma apuc sa vand chibrituri pe strada in frig si zapada imbracat sumar asa ca Fetita cu chibriturile poate am o sansa mai buna, cine stie ? Zau, ma tot framant cum o fi mai bine, sa o vad pe bunica in treacat si gata, sau sa ma straduiesc sa fiu asa exceptional de cuminte incat sa fiu cu bunica o vreme mai indelungata…oare o sa ma plictisesc totusi la un moment dat ? Sau nu e posibil sa te plictisesti dupa ce decedezi, si esti asa intr-o stare etern calma desi cam teapana si monotona in continuu ? Insa, aoleu ! Abia acum imi trece prin minte, ce ma fac daca fiind calm si fara emotii, chiar si in Paradis, si chiar si langa bunica, nu mai pot aprecia estetic si sentimental placerea de a fi cu ea chiar si daca sunt cuminte si ajung langa ea ? Asa ceva ar fi chiar horror…mai bine nu, mai bine o halucinatie fugara si gata, sau chiar mai bine nimica. Zau, ce m-am speriat. Mai bine nu ma gandesc, zau, poate e chiar mai usor si bine sa fii ateu si gata. Nu-ti mai faci nici o problema legata de bunica si daca o fi bine sau o fi rau…cel mai rau ar fi sa fii asa total indiferent, zau, asa ceva chiar m-ar imbolnavi si m-ar omori a 2a oara cred, pe bune, de nervi si de suparare de ce calm si indiferent am devenit. Ce, asta e Paradisul, sa fii asa calm si nesimtit in continuu, chiar si daca ti se ofera sansa sa fii cu bunica ? A inceput sa ma doara acum si burta si capul de nervi. Si tocmai citisem pe blogul lui Lospa si ma decisesem sa devin asa mai crestin. Acum nu mai vreau. Vreau sa fiu mai degraba ateu. Zau, mai bine nu mai scriati aceste articole. Ce naiba v-a venit cu atata religie ? Se apropie vreo sarbatoare ? Lasati-ma nene in pace sa ma bucur si eu un pic cat inca mai sunt in viata, sa nu ma framant atata, o fi bine asa, o fi bine altfel ?
Sper să nu ajungi ca fetiţa cu chibriturile. 😐
Se apropie Postul Paştelui…
Nu stiam ca Postul Pastelui seamana asa de tare cu Halloween…adica sa stam si ne spunem povesti horror unii altora !
Bai, am avut o discutie intr-o seara la niste beri cu baietii si am concluzionat ca dupa ce moare, omu chiar ajunge in "armata domnului" si duce o lupta cu alte forte, care vor sa invadeze pamantul…deci, cumva, mortii ne apara si ne vegheaza….
E opinia mea personala. Sunt studii in care oamenii de stiinta au aflat si demonstrat ca exista suflet si ca are 21 de grame si altele. Da' nu prea tin.
Nu au fost "oamenii de stiinta", a fostun medic din SUA care a facut si a publicat in 1907 un experiment pe 6 cadavre umane, din care de fapt a masurat mai precis doar pe unul, plus imediat ce a publicat, acel articol a fost criticat re tocmai ca era pseudo-stiintific si nu autentic stiintific, plus a fost dat si ca exemplu negativ de cum NU trebuie sa fie un articil stiintific. Scrie mai in detaliu despre intreaga tevatura pe wikipedia sub Duncan MacDougall (doctorul, nu alalaltul, nobilul scotian din sec 13)
N-ar fi exclus să fie şi aşa.