Pe limba franceză am luat-o la braț prima oară în clasa a cincea. Până atunci nu am avut de-a face cu ea și mi-a părut bine de cunoștință. Alte generații au studiat în gimnaziu engleza și germana, noi am studiat engleza și franceza.
Trebuie să recunosc că limbile străine nu sunt punctele mele forte. Dacă la timpul prezent îmi sunt clare unele lucruri, când ajung la timpii perfecți, imperfecți, mai puțin perfecți, cu defecte sau de-a dreptul strâmbi, vă rog să nu contați pe mine. În limba franceză timpii verbelor sunt asemănători cu cei ai limbii române, de aici și înclinarea mea, dacă pot să spun așa, spre franceză. Plus că îmi place accentul. Însă, spre deosebire de limba engleză, franceza vorbită este mai rapidă. Mai multe cuvinte pe minut, mai dificil de deslușit „ce vorbesc ăia acolo”. Uneori când ascultam convorbirile ce erau exemple ale Examenului de Bacalaureat – competențe lingvistice aveam impresia că nu înțeleg nimic. Alteori mai deslușeam câte ceva, suficient cât să răspund cu «Adevărat sau Fals». Că nu era totul corect… este partea a doua.
De la BAC, legătura mea cu limba franceză e din ce în ce mai instabilă. Ca în chimie. Nu, examen la chimie n-am dat. Bine că n-am dat. Știți, eu sunt zgârcit când vine vorba de dat. Doar la olimpiade pe Facebook o partikip, că acolo nu-i de dat.
Doar câteva filme franțuzești am văzut, însă și alea cu subtitrare. Erau niște filme documentare pe TVR 2 în limba franceză, seara la ora 19. Nu știu dacă se mai difuzează, că n-am urmărit. În schimb, limba engleză este peste tot. Am cumpărat diverse gadgeturi de pe site-uri chinezești, site-uri cu interfața în limba engleză. Câteodată au apărut situații neprevăzute, de aceea a fost nevoie să iau legătura cu chinezii. Bineînțeles că nu le-am scris în limba lor, că nu o știu absolut deloc, ci în limba engleză. Ei mi-au răspuns, tot în engleză. Dacă le-aș fi scris în limba franceză, tot în limba engleză mi-ar fi răspuns. De aceea m-am depărtat de limba franceză. 🙂
Lasă un răspuns