Notă înainte: Acest articol nu este despre manele.
Am stat câteva minute pentru a găsi o introducere a celor ce urmează să scriu. N-am găsit-o. Voiam să încep prin a menţiona că blogul personal e un loc excelent de a scrie ce te deranjează, cât eşti de frustrat sau de supărat pe anumite chestii şi treburi ce se întâmplă sau nu se-ntâmplă. Dar oare blogării sunt nişte frustraţi supăraţi?
Şi acum să vă spun care e treaba cu ţiganii, acei oameni ce se cred mari comercianţi. Prin zona inghinală în care locuiesc eu trec, bine că nu foarte des, două feluri de „comercianţi”: cu scânduri şi cu pături. Bineînţeles că nu doar scânduri au de vânzare căruţaşii. Leaţuri, grinzi şi alte minuni din lemn, pe toate le poţi cumpăra. Ieftin, cât mai ieftin!! Vă daţi seama. Ăştia ne scot pe noi din criza financiară şi ne bagă în criza de nervi.
Ceilalţi umblă cu traista de rafie în băţ şi vând pături. Nu doar pături, ci şi polonice, farfurii din inox ( a se citi: „gros ca spoiala” ), linguri şi ciorapi. Bre, noroc cu ei, că la magazin n-am văzut ciorapi. Singurii ciorapi din magazine sunt cei din picioarele vânzătorilor, cumpăraţi de la ţigani. Ciorapii, nu vânzătorii.
Ciorapi de cea mai bună calitate, numiţi popular picioare de mort. Nu de alta, dar după o zi cu picioarele în ei, emană un miros de hoit frumos.
Poate vă întrebaţi cine cumpără pături de la ţigani. Ei bine, bătrânii. Pentru că ţiganu’, tot ţigan, merge doar la persoanele singure şi lipsite de apărare. De cele mai multe ori, pensionarii cedează mai uşor decât pasagerii dintr-un tren personal, zis şi regio. Şi ei ştiu asta, nu trebuie să citească de pe blogul lui VASI le R. Asta dacă ştiu să citească.
Poate nu v-am zis că marfa adusă e de cea mai bună calitate. Nu, nu droguri! Ei nu sunt dealeri, ci importatori. Trăiască Republica Socialistă Chineză!
Notă după: Aş mai scrie, dar mi-e că îi supăr şi nu mai vin pe după poartă cu pături, oale, cazane, găleţi, linguri, cuţite şi ciorapi, obiecte de cea mai bună calitate ce nu se găsesc în niciun magazin din România, de scumpe ce-s! 🙂
Ciprian a zis
n-ai si d-aia "trelinguri ieftine, trelinguri avem, trelinguri de firma, trelinguri de bumbac, de toate" si d-alea "pretena, pretena, haine direct de la naic, pretena, eftin pretena" ?
oricum, o faza nu pot s-o uit niciodata. era o tiganca acum vro' 10 ani si a venit si la noi. mama a cumparat niste bluze pentru mine de la ea, a dus bluzele in casa si s-a dus sa ia banii sa ii duca la tiganca la poarta (nu primesc tigani in curte). cand sa se duca la poarta… tiganca fugise. "ce teapa le-am dat" se gandea tiganca…
Vasile Ruscior a zis
Poate au şi treninguri. Pe mine nu mă interesează ce vând ei. La bunică-mea, ştiind că e în vârstă, intră până în casă.
Ciprian a zis
Si tu asa nepot esti? Nu ii arzi 2-3 palme sa nu mai intre? M-ai dezamagit!
Vasile Ruscior a zis
Nu sunt întotdeauna pe fază când vin. Nu mă interesează ce vând ei, ci să plece cât mai repede, cu tot cu milogeala lor.
Dobre Petronel a zis
Bazar, locul unde găseşti haine, brelocuri şi ghiuluri de aragaz, toate pe aceeaşi tarabă. Nu suport când trec prin faţa unui astfel de loc minunat unde vânzători sunt acele făpturi miunate numite ŢIGANI. Îmi place faptul că trec nepăsător şi lipsit de interes pe lângă de ei şi deja sunt asaltat de oferte la ''hanorace ultima fiţă şi şosete din păr de cangur''.
Cezar a zis
Pe mine ma enerveaza aia care vin la poarta si nu au nici un gand sa se lase pana nu le cumperi ceva. Odata au venit la mine niste tigani dubiosi, cu un accent dubios, care vindeau niste super-seturi de cutite si pe bord aveau niste teancuri de bani, sa nu mai zic de interiorul impecabil al masinii si pistolul pe care-l tinea tiganul de la volan in suportul de la curea. Am invocat o mare durere de burta si am tulit-o.
Vasile Ruscior a zis
Bună ideea cu durutul stomacului. 🙂