Caprice Crane – Vai, ce-am uitat!
Ştiu că titlul arată ciudat, dar veţi înţelege imediat ce vreau de fapt.
Se spune că tehnologia ne uşurează viaţa. Aşa o fi, dar sunt situaţii în care totul este simplificat atât de mult încât devine banal. De exemplu, frigiderul ce are un display pe care sunt afişate alimentele de pe raft. Nu pot să deschid uşa frigiderului pentru a vedea ce e înăuntru? Ba da, dar aş face efortul imens de a mă ridica de pe pat, de a mă apropia de frigider şi de a deschide uşa acestuia. Dacă între timp uit pentru ce m-am dus la frigider? 🙂
Dacă o să ziceţi că am ceva cu frigiderele inteligente, voi lua în discuţie şi alte obiecte deştepte, acestea din urmă fiind mult mai răspândite.
Telefoanele mobile au evoluat atât de mult încât au devenit telefoane inteligente. Păcat că “telefon” e la genul neutru, căci am dubii dacă telefonul este prietenul omului sau este prietena omului.
După cum spuneam, telefoanele clasice au devenit smartphone-uri. Smartphone-urile devin tot mai performante, unele având chiar procesoare cu opt nuclee şi frecvenţe ridicată. Dacă acum câţiva ani erau bune telefoanele cu 256 MB RAM, căci puteau rula Android 2.3 fără probleme, iar tu puteai efectua câte apeluri voiai şi mai jucai o Şeptică atunci când te plictiseai, în acest moment 1 GB de memorie RAM pe smartphone este un must-have. Rezoluţie cât mai mare şi acumulator de capacitate cât mai mică. Doar trebuie şi bateriile externe să aibă o piaţă a lor.
Revenind la titlul acestui articol, căci am făcut o paranteză cam mare. Aş vrea să uit de verbul „a uita” şi de uitare, aş vrea să uit să uit. Câteodată am câteva idei de articole pe care să le public pe blog, după care uit ceea despre ce voiam să scriu. După ce că am idei puţine, le pierd şi pe acelea. Sau mi se explică anumite lucruri ce îmi vor fi de folos, de aceea mă chinui să le ţin minte. Nu le mai notez, că durează prea mult. Peste jumătate de oră constat că mi-am încreţit prea mult fruntea şi nu mai ţin minte mare lucru. Aici aş vrea să mă ajute tehnologia.
Eu aş inventa un dispozitiv care să mă ajute să-mi amintesc unele lucruri. Apoi l-aş vinde în magazinul MediaDOT.ro. Nu-i neapărat să memoreze toate informaţiile pe care le primesc, că astfel aş fi stimulat să nu mai reţin nimic, ci pe cele mai importante.
Respectivul gadget, căci nu aş vrea ca dispozitivul să aibă dimensiuni mari, să poată fi capabil să fie eu — un eu mai receptiv şi, de ce nu, mai deştept. Astfel nu aş fi nevoit să mănânc pastile de lecitină la un moment dat.
Ce ar face acest dispozitiv
S-ar ţine la gât şi ar capta informaţiile pe care le aud, văd şi chiar mă interesează. Deci nu pe toate.
Aş creea un gadget uşor şi mic, unde informaţiile sunt criptate şi salvate pe carduri microSD(HC). N-aş vrea să port la gât un hard disk, oricât de „la modă” ar fi sau cât de bune oferte HDD aş găsi.
Gadgetul m-ar ajuta atunci când uit ceva important, spunându-mi rapid ceea ce mă chinui eu să-mi amintesc. Fără să răsfoiesc fişiere, fără să scriu exact ora, minutele şi secundele când am auzit „chestia uitată”, fără să mă enervez şi mai tare.
Pentru îmbunătăţirea securităţii datelor salvate, gadgetul ar avea un cititor de amprentă şi recunoaştere vocală. Sub „capotă” ar fi o mică placă de bază şi un procesor intel. Denumirea celorlalte componente le veţi afla când îmi termin invenţia. 😉
Articol participant la Spring SuperBlog 2015.
Eu mi-am dorit foarte mult sa uit tot ce am facut in viata asta si am regretat, insa observ ca unele chestii nu se uita si nu se iarta efectiva orice ar fi…
Pai daca ai cazier asa ca adult nu cred ca se poate uita, ca e scris acolo. Sau daca ai prieteni politisti, care sunt obisnuiti asa cu cazierele, nici aia nu vor uita prea usor, nu atat din rautate, dar din defect profesional.
Cu iertatul e altfel, trebuie sa ai prieteni sau cunoscuti in functii care chiar au puterea de a ierta, de ex presedinte, care poate gratia pe anumiti raufacatori, chiar si daca au comis diverse fapte penale, sau poate si unii lucratori bisericesti din cadrul unor denominatiuni crestine, care pot intermedia anumite iertari de pacate, eventual in schimbul a niste matanii, rugaciuni, si diverse ritualuri speciale, inclusiv desigur si taina spovedaniei, prin care un pacat recunoscut e deja pe jumatate iertat.
Concluzia este sa fii atenta in ce cercuri de oameni de invarti. Adica daca vrei sa fii iertata, fii si tu prietena mai mult cu lucratori bisericesti sau sefi de stat. Daca vrei ca pacatele sa ti se uite mai usor, evita sa ai asa de multi prieteni politisti.
Cel mai bine e sa ai prieteni asa oameni care sa fie mai pe dinafara, de ex alcoolici sau someri, sa stii ca aia te iarta ff usor, ba iti uita si pacatele si mai usor. Desigur, doar atata vreme cat nu ai alte pretentii fata de ei.
Dar cred ca daca ne gandim bine e posibil sa existe si alte categorii de persoane care sa fie cat de cat mai uitatoare si mai iertatoare. De ex pensionarii, pe de o parte sunt mai senili si uita, pe de alta sunt mai intelepti si mai indulgenti si iarta mai usor. (Nu toti, unii pot tinde sa rumineze despre toate relele, sau se vaite in continuu, dar pt asta exista tratamente, si oricum proportia e minoritara, sau decedeaza mai repede ca sunt mai bolnavi decat media, adica in medie cu prietenii pensionari nu iese chiar asa de rau per total.)
Hey, eu nu am dat nici un comment si primesc notificari pt un com scris sub numele meu. Wtf.
Noul tip de publicitate pt protectia datelor-abuziv. M-ati convins!lol.not.
Probabil a folosit altcineva adresa ta de email atunci când a scris comentariu. [i]Anonim[/i] e un nume? Sau dacă nu te semnezi deloc?
Eu as inventa o masinarie care vede tot si spioneaza zi si noapte. Si sa detecteze amenintarile. Indiferent ca esti victima sau faptas, sa stiu cine e.
Exista babaule o "masinarie" …se numeste telefon android . Ai ramas in urma cu tehnologia