De câteva momente am ajuns acasă, destul de nemulțumit de vremea de afară. Plouă și s-a făcut cam răcoare. Sunt undeva sub 19 °C și vântul adie binișor.
Mi-a fost frig cu o singură bluză pe mine. Privind cum plouă, am ajuns la convingerea că sunt un român autentic. Atunci când plouă, nu-mi convine că ierburile prin care trec zi de zi se udă, iar o dată cu ele se udă și pantalonii mei. Dacă mă prinde ploaia neechipat corespunzător, mă ud și la picioare.
Atunci când e prea cald, iar nu e bine că transpir stând degeaba. Cum nu pot sta degeaba tot timpul, senzația rezultată no me gusta, adică nu-mi place.
Atunci când e ceață (vine și asta cât de curând) e răcoare, iar dacă e răcoare dimineața trebuie să mă îmbrac mai gros. Dacă mă întorc acasă după-amiaza, nu mai e ceață, nu mai e frig. Ori car haine, ori transpir.
Atunci când ninge prea puțin, zăpada se amestecă cu asfaltul care nu-i, apărând așa-zisa mocirlă. Atunci când ninge prea mult, îmi îngreunează mersul.
Cum ai da-o, tot nu-i bine. C-așa-i la noi. 🙂
Marius a zis
Pai nu trebuie sa ne plangem?! 😀