De fiecare dată când a venit vorba de Ion Luca Caragiale, mi s-a spus că omu’ e din zilele noastre. Situațiile prezentate în operele sale sunt din vremurile noastre. Situații, marionete, politică.
Prin 2008… 9… 11 ascultam Puya. Despre scandalurile de la TV, despre lauda de sine, despre timpul pe care îl dedicăm banilor, uitând de familie.
De atunci, nu s-a schimbat mai nimic. Poate, pe ici, pe colo, mici îmbunătățiri. Nesemnificative, oricum. Puya e mai contemporan decât ți-ai închipuyt. Vorbesc de Puya de atunci, căci Dragoș cântă și acum. Nici măcar el nu își închipuya că muzica lui va fi valabilă atât de mult timp.
Nu putem schimba lumea pentru că nu vrem asta.
Lasă un răspuns