Scotocind astăzi printr-un dulap prin arhiva personală, am găsit nişte reviste cumpărate atunci când eram la şcoala generală. Multe reviste Terra Magazin şi la fel de multe Universul meu. Nu, revistele nu sunt sigilate, chiar le citeam. Ba mai mult, participam şi la concursurile de la sfârşitul revistelor. De la Terra Magazin nu câştigam nimic, aşa că am abandonat la un moment dat. În schimb, cei de la Universul meu, o revistă redactată în Cluj Napoca, mi-au mai oferit câteva premii simbolice. Gestul contează, cum se spune, iar faptul că eram printre câştigători se încadra la gesturi frumoase. Ţin minte că o dată am cumpărat revista Universul meu, iar peste câteva zile eram chemat la poştă. Câştigasem… o revistă Universul meu. Aceeaşi revistă pe care o cumpărasem cu câteva zile în urmă. Costa 3,5 lei şi n-am mai vândut-o, ci am rămas cu două. 🙂
Altă dată am câştigat două cărţi, iar altă dată un premiu constând într-o pastă de dinţi şi o periuţă + un săpun. Cred. Pe la sfârşitul clasei a opta am primit un mic cadou cu câteva dulciuri, o carte, un cărneţel şi un ecuson cu Smarty – „mascota” revistei. Asta pentru că participasem la un concurs de fidelitate, căci nu degeaba aveam acasă toate revistele. Acela a fost şi ultimul concurs, căci în liceu n-am mai cumpărat Universul meu.
În revista amintită erau postere. O perioadă au fost postere, iar după aceea se găseau hărţi la mijlocul revistelor. Mai puţin interesante pentru mine. Nu eram colecţionar înrăit de postere, ci le ţineam într-o folie. 😀
Stau şi mă gândesc cât de „în trend” mai sunt posterele. Adică există Facebook şi vezi acolo vedeta preferată, îmi dai un like, iar dacă are profil personal poţi să o ciupeşti. Şi posterele pot fi ciupite, dar nu e acelaşi feeling. Sau e?
Acum sunt curios dacă mai colecţionează cineva postere. Se mai lipesc pe perete… sau doar se proiectează?
Lasă un răspuns