Am căutat săptămâna trecută să-mi cumpăr o pică. N-am găsit.
Acum serios. Nu port pică, adică nu mă supăr. Chiar dacă e posibil să mă deranjeze anumite chestii ce mi se spun, nu pot să mă supăr şi să nu-mi treacă. Cred că mă comport astfel pentru că mă gândesc destul de mult la ce mi se întâmplă, mai ales dacă e ceva mai puţin plăcut. Concluzia la care ajung e că sunt şi eu vinovat sau că puteam să mai las de la mine. Câteodată sfaturile pe care le primesc chiar mă ajută, altădată nu. Dacă m-aş supăra de fiecare dată, nu ar fi în regulă.
Nici să mulţumesc de fiecare dată nu-mi stă în fire. Dacă vrei să mă superi, probabil vei reuşi. Nu pot să-ţi mulţumesc că îmi zici că sunt prost, de exemplu. Pot doar să constat că ai dreptate sau că nu ai dreptate. Nişte argumente m-ar ajuta să ajung mai rapid la o concluzie.
Nici să resping fiecare „acuzaţie” nu pot. Nu vreau, că de putut… pot. Dacă e cu rea intenţie, atunci s-ar putea să vreau şi să pot. 🙂
Eram şi eu genul care nu purta pică nimănui, nu prea mă supăram, iertam pe oricine orice mi-ar fi făcut.De la un timp am început însă să urăsc orice persoană care mă supără mai rau.