Poate eşti obosit/ă. Poate eşti plictisit/ă. Poate te-ai săturat de aşa-zisa muzică comercială. Sau poate nu.
O imagine face cât o mie de cuvinte. Cum în filmuleţul de mai jos sunt mii de cadre, îţi dai seama cât de lung este acest articol. Ceva frumos pentru tine:
http://www.youtube.com/watch?v=jUjlWQxGTlg
Of, am fost asa de nervos cand am scris comentariul de mai sus, incat mi-am si scris adresa de email gresit, am mancat o litera, si acum comentariul e la moderat ca si cum ar fi de la un necunoscut plus e si asociat cu o adresa de email non-valabila.
Mi-au placut imaginile, cantecul mai putin, adica muzica a fost OK, dar nu mai era cazul sa cante cineva in cuvinte total aiurea, adica as fi preferat sa am propriile mele ganduri daca era sa am vreun gand in cuvinte despre imagini plus/minus melodie, efectiv nu am avut nevoie sa ma toace cineva la cap cu ce vor ei sa zica, ba chiar m-a deranjat enorm bruiajul ala al persoanei care canta,plus mai era si un cor de copii, zau, numai de grija unor femei si copii aa avea eu chef daca am ocazia vreodata sa admir natura. Efectiv am stat asa in panica in continuu mai ales ca persoana aia adulta avea asa o voce parca mai plangareata de gen, "Da-mi si mie un leu ca-mi mor copilasii de foame", si nu e de ca as fi rau fata de copii, ca eu le-as da daca as avea, ca nu sunt rau plus intru in panica daca aud ca i-e foame vreunui copil de oriunde, dar efectiv e starea aia de spirit, ca ma speriu si ma enervez, adica de ce nu are grija de ei statul sau un NGO sau cineva, de ce sa cada magareata pe mine tocmai cand vreau si eu sa ma relaxez cu o imagine despre natura….si pe urmastau si ma gandesc la starea economiei, si de ce inca exista atatia copii care sufera de foame pe lume, zau,mi-a pierit orice urma de relaxare, de aia m-am enervat. Si nu e pacat si de melodie si de imaginile alea, totusi ? (Ma rog, habar nu aveam daca persoana aia cersea, plus nici daca copii chiar o duceau rau, ca vocile lorpareau destul de vesele, nu pareau asa sfarsiti, anemiati, doar ca vocea persoanei aleia parea asa mai plangacioasa, desi poate nu cersea decat atentie nu bani sau mancare, habar nu am, ca eu oricm nu inteleg ce zice cineva daca zice cantand, de aia e important sa aiba o voce adecvata imaginilor, si imagnile erau majestice, deci trebuia o voce majestica, nu una din aia d etrubadur plangaret de ca nu-l iubeste nimenea sau pe altii nu-i iubeste nimenea, etc. Dar nu am vut sa fiu carcootas, efectiv mi-au placut ff mult imaginile si chiar sincer as fi vrut sa ascult acea melodie dar fara vocea lui Indila plus fara cor de copii, ca am stat asa ingrijorat in continuu si nici nu am putut sa ma relaxez.
Drept sa spun eu de aia nici nu prea sunt tentat sa ma duc in vacanta prin locuri din astea presupus exotice insa care se afla in locuri cu un GDP deosebit de scazut, fara protectie sociala adecvata, mai ales pt copii si oameni vulnerabili, zau, de ex nu m-ai prinde pemine sa ma duc in Tailanda sau in India nici atata, lasa sa se duca altii, chiar daca am auzit ca au plaje frumoase dar daca eu stau ca un porc pe plaja aia si ma gandesc ca dupa primulcolt destrada e un copilflamand si abuzat, zau, imi piere tot cheful de plaja. De aia si in videoclipul de mai sus,mi-au placut mai mult imaginile alea care aratau asa oameni bogati in jur, de ex cu aurora boreala deasupra unui port asa cu lumini si curent electric si caldura in fiecare casa, cu strazi, cu iahturi cu motor, se vedea ca e si un pod ca lumea, acolo am reusit sa ma relaxez cel mai bine. Eu chiar mereu tind sa ma simt cel mai relaxat daca e sa fiu eu ala saracul si in jurul meu sa fie multi oameni bogati,copii bine hraniti, familii relaxate , tocmai ca sa nu resimt eu grija lor si sa mapot si eu relaxa daca tot sunt in vacanta, chiar daca e sa dorm la un hotel asa mai ieftin fara conditii deosebit de luxoase, macar cand ies pe strada la plimbare sa vad asa copii durdulii si fara grija in carucioare, mamele lor imbracate luxuos, tatii lor asa care se vede clar ca au serviciu cu salarii de 7 ori mai mari ca ale mele, efectiv eu numai asa pot sa ma relaxez si sa ma simt asa chiar ca merit o vacanta ai sa ma bucur si de ea ! Ce daca sunt eu poate mai sarac decat ei, eu vreau sa amoameni bogati in jurul meu plus sa fie pace, sa nu cumva sa fie cu demonstratii de strada, cu razboaie, cu ghetto-uri, ca nu pot sa suport, cine naiba ar dori sa mearga invacanta in Grecia de exemplu zilele astea, asa din obligatie fata de poporul grec pensionar sarman ? Ce fel de vacanta e aia ?
Imi pare rau ca mi-am revarsat enervarea pe acest videoclip care tie ti-a placut chiar aici pe blogul tau. Doream sa clarific ca a fost vorba strict de relatia mea cu videoclipul, care m-ar fi enervat oriunde l-as fi vazut FARA ca sa ma enervez de lo pe persoana care mi-l arata, nici daca l-ar fi promovat in interes de serviciu, nici daca l-ar fi promovat doar pt ca-i placuse
lui personal si in NICI un caz daca l-ar fi
promovat in sens de cadou catre cititori,
deci comentariul meu nu se referea la
relatia mea cu blogul tau si nici la relatia
ta cu videoclipul….ma rog, acum nu pot sa-mi dau seama daca te poti consola cu ideea ca anumite lucruri pe care le poti prezenta in public drept cadou chiar sincer risca uneori sa provoace reactii de enervare chiar neasteptate care, in plus, nici nu tin cont de tine, te ignora cu desavarsire pe tine ca persoana…oricum stiam eu ca nu va iesi prea bine in nici un fel in care as preciza, pt ca in fond m-am comportat ca un badaran care vine nervos acasa de la serviciu si idi revarsa nervii pe mancarea pe care il asteapta pregatita cu drag pe masa…am faccut o data chestia asta cand eram mic si cand mama mi-a pregatit o cacao cu lapte si eu am fost asa de nervos din cauza ca eram surmenat de o chestie la scoala incat am refuzat sa beau acea cacao cu lapte si si acum ma simt vinovat, desi ma rog, de fapt mie nici nu-mi place cacao cu lapte si in clipa aia nici nu-mi era foame, plus mama nu m-a fortat, doar ca o pusese acolo, chiar cu marinimie, pt ca oricum stia ca eu nu prea mananc si imi facea niste chestii mai gen delicatesa, asa gen cartofi prajiti, sau o chiftea si le lasa pe masa special pt mine asa ca un cadou, nu ca sa ma forteze, ca ea nu m-a fortat niciodata sa mananc ceva care nu-mi place dar fusese vorba de un gest prietenos din partea lui mama, insa eu eram asa de nervos incat chiar am zis ca nu voi bea acea cacao niciodata, si nu vreau cadouri fara sa fie ceva perfect adecvat pt toanele mele de moment, si m-am incruntat la cacaoa aia de parca era vina ei ca nu aveam chef si ca nu-mi placea mie…dar mama nu s-a suparat, dar eu ma simt si acuma vinovat.
Înţeleg. Nu mă supăram nici dacă eram eu ăla care cântam. Gusturile nu se discută. Într-adevăr, suficientă era linia melodică – fără versuri. 🙂