Lumea e într-o continuă mișcare. Trăim ca să mâncăm și mâncăm ca să trăim. Tone de mâncare se plimbă zilnic din fabrici și depozite spre magazine și din magazine către frigiderele din ce în ce mai spațioase ale muritorilor de rând. Muritori de bătrânețe sau de boli diverse. De foame nu murim decât atunci când nu avem timp să mâncăm.
Pentru ca marfa să ajungă în coșul de cumpărături trebuie plimbată cu tirul. Când vorbim de mâncare, nu avem de-a face cu transport agabaritic de marfă. Din fericire, nu avem guri atât de mari încât să înghițim cantități industriale de hrană la micul dejun. Poate că la prânz, cu vreo trei feluri de mâncare și desert, reușim să dăm gata un sfert de tir. Un tir mai mic, ce e drept. 🙂
Transportul agabaritic înseamnă mutarea mărfii foarte mari și grele dintr-un loc în altul… mai îndepărtat. Cam ca în clipul video de mai jos.
Șoferii care iubesc să conducă camioane puternice și lungi nu au cum să nu își dorească să fie la volanul unui astfel de camion. Ceilalți își fac meseria cu pasiune pentru a face transporturi de marfa interne, externe, cu gabarit normal sau depășit. Pe sol, pe apă sau prin aer, fiecare transport trebuie să se desfășoare în deplină siguranță, fără a pune în pericol viețile oamenilor sau mediul înconjurător. De aceea,chiar imediat după ce au terminat de completat CMR-ul, șoferii de tir lasă în urmă grijile de zi cu zi și se dedică șofatului.
Într-o sâmbătă am mers la serviciu – deși ar fi trebuit să fiu acasă – din cauza unui transport special. Am ajuns acolo la opt dimineața. Pe la opt și un sfert mă sună șoferul să-l ghidez pentru a ajunge la fabrică. Când a ajuns, am văzut un domn mai în vârstă, calm, chiar dacă condusese toată noaptea. Pe scaunul din dreapta era nepotul lui pe care-l luase la plimbare până-n Bucovina. Grija cu care a ancorat toată marfa, căci nu era tirul plin, m-a pus puțin pe gânduri. Am înțeles că domnul șofer avea experiență atunci când a reușit să părăsească curtea pe poarta îngustă într-un timp record, deși nu mai a mai fost pe la noi. Și asta e bine.
Lasă un răspuns